De la Valea Frumoasa, la Ranca…Ce drum superb. Proaspata asfaltata Transalpina ne-a aparut in fata brusc,iesind de pe Valea Frumoasa…Ce drum. Asfalt perfect. Practic,nu am cuvinte sa descriu ce faina a fost etapa asta. Un drum ca in strainatate,ce sa mai. Nu cred ca m-am simtit mai sigur pe un drum in Romania cum m-am simtit pe Transalpina. Si ce urcare. Cam 11 km de urcat incontinuu,dar extrem de abrupt. Asta incepe dupa Obarsia Lotrului. Pana acolo se urca si se coboara…dar peisajele sunt superbe. Numai brad peste tot si numai turisti.
Dupa o bere si o mamaliga pentru Dina la Obarsia Lotrului, ne-am intors pe drum. Si ce drum se vedea in fata noastra. Gol alpin peste tot si acolo, serpuind abrupt, un drum asfaltat. Nu pot sa descriu prea mult. Eu zic sa las imaginile sa vorbeasca de la sine.
Pentru asta,am pentru voi 3 parti din filmarile noastre care nu au fost postate pana acum pe blog. Enjoy!
3in1 Partea a 6-a: http://www.youtube.com/watch?v=sEwqOmsWSoE
3in1 Partea a 7-a: http://www.youtube.com/watch?v=YJxIntfaHi8
3in1 Partea a 8-a si CEA MAI IMPORTANTA: http://www.youtube.com/watch?v=UCubaNDRzaA
Fleturis Hristos si Alexandru Voicu au fost acolo…Au luat parte la poate cel mai greu semimaraton din tara…Au parcurs 50 de km pe o caldura fenomenala…Totul a fost posibil datorita organizarii extraordinare pe care a avut-o acest concurs.
Cum sa va spun, noi nu mergem la prea multe concursuri. La cele la care mergem, o facem din placere, ca sa vedem cum e, ca sa cunoastem oameni la fel de buni la asa ceva ca si noi. Nu o facem ca sa castigam, pentru ca momentan nu putem face asta (poate la anul!). Mergem pentru ca e superb sa mergi in pluton pe strazile sibiului cu inca alti 400 si ceva de ciclisti, mici si mari si de prin toate colturile tarii.
A fost un traseu fenomenal de fain anul asta. Mie sincer mi-a placut mai mult decat cel de anul trecut, partea a doua adica. Mi s-a parut o coborare mult mai interesanta pe care am facut-o in mare parte pe bicicleta, fata de anul trecut, dar asta cred ca se datoreaza si faptului ca am prins mai mult curaj. Am incercat sa merg cat de bine am putut, mi-am intrecut limitele practic la fiecare pedalare pe care o faceam, dar mi-a fost imposibil sa iau un loc mai bun decat locul 82 la categoria 19-29 ani si 258 la general. Voicu a luat locul 92 la categoria 19-29 si 292 la general.
Insa,sincer,nu ne-au interesat locurile. Ne-a interesat sa terminam. Si am reusit-o!
Organizarea mi s-a parut excelenta.Totul foarte bine pus la punct, un loc de start ales perfect…zici ca nu eram in Romania. Mie totul mi s-a parut aranjat perfect. Am avut de toate la punctele de alimentare, chiar daca este foarte posibil sa fi fost ultimul om care a prins apa la cel de-al doilea punct de alimentare. Trebuie neaparat sa-i multumesc femeii care a stat sa faca zeci de prajituri din acelea fenomenale pe care toti le laudau pe traseu si pe forum…Excelente! Cum pot sa comand asa ceva,oare?:))
Am facut tot posibilul sa termin in 4 ore traseul, dar din cauza lipsei de curaj, nu am putut…
Dar,vorba aia, eroii sunt nevoiti sa sufere inainte de a invinge!
Off topic: aici aveti partea a 5-a a turei 3in1:
Iata ca a venit si vremea etapei a 3-a. Proaspat treziti dintr-un somn rapid de cateva ore,precedat de un gratar magistral si de,evident,o palinca magistrala,ne-am hotarat la ora 7 sa plecam spre Paltinis. Trebuie sa va spun de pe acum ca aceasta urcare este incredibila. Tuturor ni s-a parut mult mai grea decat urcarea spre Balea dinspre Arges si tind sa cred ca este mai grea decat urcarea spre Balea dinspre Sibiu.
Pana acolo insa,am trecut prin Rasinari si prin multe siruri de vaci, trezite si ele ca sa mearga la pascut. Frumos asa,tipic romanesc. Dina din pacate se simtea cam naspa in aceasta perioada,probabil din cauza psihicului,nu din cauza gratarului. Ma rog,nu stam sa analizam aici din ce cauza Dina mereu se gandea la gratarul din seara trecuta…
Si iata ca ajungem la poalele catararii spre Paltinis. 18 km de chin. Am inceput sa urcam prin niste ace de par incredibil de abrupte, in nici un caz la fel de line ca cele spre Balea. Impingeam greu de tot la fiecare curba. Alex,prietenul nostru din Sibiu a accelerat pe ultimii 2 km ai catararii si s-a dus ca vantul si ca gandul, in timp ce eu eram al doilea si ma chinuiam sa pastrez o distanta bunicica intre mine si el, iar Dina al treilea,incercand acelasi lucru. Alex in schimb e pregatit pentru asa ceva,face acea urcare practic mereu,asa ca stie fiecare pas al ei si e,evident,cu mult mai bun decat noi la mers cu bicicleta pe orice fel de teren. Ajunsi in Paltinis,pe frig,din nou,am continuat drumul. Paltinisul nu e cine stie ce statiune…are un potential imens,insa nu prea pare sa intereseze pe nimeni acest potential. Numai o parte noua a Paltinisului, la Arena Platosi daca nu ma insel, incep lucrurile sa se miste in ceea ce tine de partii de ski si cabane noi.
Am continuat drumul pe pamant,acum. In fata noastra se intindeau aproximativ 30 de kilometri de drum neasfaltat,forestier. Nu era foarte rau,dar sa urci 5-6 km pe un astfel de drum cu bagaje in spate e mare lucru. Cred ca am ajuns cam pe la 1600-1700 de metri acolo. Destul de sus. Pentru cunoscatori, am trecut si pe o foarte mica portiune din traseul de maraton de la Geiger MTB 2011.
Privelistea era superba de pe acest drum. Munti peste tot, brazi peste tot, ciuperci rosii precum Riga Crypto si multi nori care ne cam blocau vederea catre muntii indepartati,dar macar nu ne-a plouat…
Ooo,ba da,ne-a plouat si inca cum. Stateam la o mica pauza intr-o zona defrisata extraordinar de mult, unde eu am ramas in urma sa mai fac cateva poze. Brusc, vad ploaia venind dinspre acea zona defrisata,foarte foarte repede. Am dat la pedale si i-am ajuns din urma pe baieti ca sa-i anunt la timp ca vine ploaia. Dupa 1 minut,venise ploaia peste noi. Ne-am imbracat fiecare cu ce avea,desi tre sa recunosc faptul ca eu si Dina nu am avut pelerinele mari la noi si ale noastre geci impermeabile pur si simplu nu au mai facut fata la un moment dat…dar asta este,tot era frumos.
A mai urmat o urcare magistrala de vreo 5-6-7 km cred,nu stiu exact,dar foarte grea care ne-a adus intr-un alt punct al traseului absolut superb. De acolo,am coborat in Valea Frumoasa,care isi merita numele pe deplin. Sincer, e cea mai frumoasa vale in care am fost eu vreodata. Absolut superba. Ploaia o facea sa para asa…misterioasa.
Am mai mers pana am dat de un loc superb intre brazi de campat,feriti de ploaie,care incet incet s-a oprit. Am stat la un foc, am baut niste palincuta,evident, si am sculptat eu,invatat de Alex din Cisnadie, o furculita, pe care o sa o pastrez cat pot eu de mult,pentru ca merita…
A fost o etapa frumoasa, de cam 70 de km,absolut minunata. Am mers bine,plecati fiind la ora 7 si ajunsi la ora 5,5 jumate la locul de campare.
Ne-am gandit si la ursi,dar nu a fost sa fie.
Tre sa subliniez faptul ca noaptea pe acolo au trecut multe camioane cu lemne,ceea ce ma face sa gandesc cat de mult lemn se fura in tara asta si cat avem de suferit din cauza asta.
Am plecat apoi spre partea importanta a traseului, si anume Transalpina…Dar despre asta,intr-un episod viitor…Pana atunci,ramaneti cu ochii pe noi,caci urmeaza sa va prezentam ce am facut la Geiger MTB Challenge 2011,eu si Alexandru Voicu. Ramaneti cu noi!
Reiau aventura de acolo de unde am lasat-o…adica la Cartisoara. Ne-am odihnit bine, am mancat bine (a se retine ca aici Dina a mancat cea mai mare paine pe care a vazut-o vreodata in viata lui), am…facut multe chestii bine aici. Dupa care de dimineata, la ora 8 fara 20 am plecat catre Cisnadie. Drumul este foarte bun, ca de, am mers pe clasicul DN1. Apoi la un mare sens giratoriu prost facut am facut stanga si am ajuns la Talmaciu, pe oribilul DN 7, alias Valea Oltului. Aici eu mi-am pierdut pt cateva secunde pompa din locasul ei. Am crezut ca vor trece toate tirurile peste ea si o vor face praf, dar datorita actiunii nemaipomenite a lui Dina de a devia tirurile facandu-le cu mana, pompa mea a supravietuit. Mersi fain!
De la Talmaciu am facut dreapta spre Sadu si de acolo spre Cisnadie. Aici ne-am permis sa mai filmam pentru ca era un drum destul de liber si destul de bun pentru biciclete (l-am facut apoi cu masina,are multe hopuri). Am avut ocazia in etapa asta sa vedem cum ne simtim dupa epica etapa de la Arges la Cartisoara. Ne-au durut putin genunchii la inceput, ne-am simtit putin raciti, dar am mers bine. Cel putin pana la sfarsit, cand eu (Hristo) am avut mari probleme cu durerea din genunchiul drept. Practic, ultima urcare foarte usoara inainte de Cisnadie nu mai puteam sa o fac. Ma speriasem foarte rau, gandindu-ma la zilele care urmeaza si la cum se poate agrava durerea asta.
Am ajuns in cele din urma la Cisnadie. Un orasel foarte frumos, aranjat, curat, zici ca esti in alta tara. De fapt, in tot Ardealul zici ca esti in alta tara. Muntenia e cu foarte mult in urma…
La Cisnadie am ajuns la prietenul nostru Alex, cel care a si venit cu noi in tura asta magnifica. Cel care ne-a aranjat tura pe drumurile pe care urmeaza sa vi le prezint. Fara el trebuie sa recunoastem ca ne-am fi pierdut si sigur nu am fi surprins frumusetile adevarate ale traseului. Fara el am fi stat la pensiuni, lucru care nu ar fi fost la fel de spectaculos si clar mai scump. Folosesc aceasta cale pentru a-i multumi pentru tot lui si Laurei care ne-a calcat tricourile uitate la ei acasa:D
Aici, eu am inceput sa-mi dau cu Fastum Gel (nu fac reclama) si sa beau Nurofen (nu fac reclama) si sa beau palinca (fac reclama) ca sa imi treaca genunchiul. Dina aici se simtea mai bine, desi tot credea ca e racit. Seara am stat frumos la un gratarel si am ras de ne-am spart. Dina evident a mancat prea mult si a doua zi deja incepuse sa se gandeasca la mici si cum nu i-au venit bine si bla bla bla… Si pe mine ma durea genunchiul. Cert e ca etapa a 3-a a inceput cam greu pentru noi. Dar despre asta in episodul urmator.
A, am uitat, etapa a 2-a a masurat aproximativ 50 de kilometri daca nu ma insel, pe care i-am facut la pas lejer, in cam 3 ore daca tin eu bine minte. Il rog pe Dina sa ma contrazica daca tine minte altceva. Aveam asadar in total in acest moment cam 168 de kilometri.
Etapa a 2-a a fost una de revenire intr-un oras superb alaturi de cei mai tari oameni pe care i-am cunoscut vreodata. Respect lor si respect voua ca ne cititi!
Urmariti aici partea a 2-a a filmului nostru documentar 3in1:
Duminica la ora 6:10 dimineata, oamenii cu pedale Hristos Fleturis si Alexandru Dina, urmati indeaproape de Fleturis Marios si noii prieteni si,speram noi,membrii, Andrei si Ema Dragut, au plecat in prima etapa a turului 3in1. Ultimii 3 au mers doar pana la barajul Vidraru, iar primii doi si-au continuat drumul pana spre Cartisoara.
Pentru noi, cei doi pamflici, etapa a masurat 118.53 km, pe care i-am parcurs de la ora 6 dimineata pana pe la 5 jumate dupa amiaza, aproape 6, daca imi aduc bine aminte. A fost un drum foarte placut, tin sa spun, desi a fost frig.Poate prea frig, mai ales sus la Balea.
Dar sa incepem cu inceputul. Frigul de dimineata a fost ceva normal. Ne-am imbracat gros si i-am dat drumul. Punerea bagajelor pe portbagajul bicicletei s-a dovedit a fi mai greu decat am crezut, evident uitand acasa o bluza groasa stil polartec, ceva ciocolata si alte chestii. Despre ciocolata vom mai vorbi pe parcursul acestui “jurnal” de calatorie…
Am ajuns la Vidraru in cam 2 ore de pedalat continuu, 2 ore jumate daca punem si opririle scurte facute, una mai lunga fiind la Poienari unde Dina a vrut sa bea o cafea. In sfarsit era soare la baraj. Drumul prost,insa,prost rau. Adica, pacat de zona ca e plina de gunoaie si de gropi. In plus, e mai naspa sa dai in gropile imense argesene cand ai multe bagaje pe bicicleta. Riscul de a face pana ne-a urmarit tot timpul prin aceasta zona. Foarte prost drum. Nu recomand nimanui sa mai mearga pe acolo pana nu se asfalteaza. Sau, daca merge, sa mearga pe langa timp de 10-15 km, pt ca e groaznic. Mai bine o luati prin padure.
D-abia la capatul lacului, pe drumul care serpuieste impreuna cu paraul Capra a inceput sa fie mai cald. A fost placut pe acolo, pana am ajuns la Piscul Negru. Acolo deja veneau multi noi si brusc devenea din ce in ce mai frig. In momentele trecute cand am urcat eu la Balea, mereu a fost foarte cald si m-am topit urcand. Acum era foarte frig. Am tot incercat sa ne invelim in gecile noastre,dar apoi transpiram prea rau. A fost o urcare grea. De fapt, urcarea de la Balea ramane una dintre cele mai grele din orice parte ai face-o, tocmai datorita vremii schimbatoare a muntilor Fagaras si pentru ca iti dai seama cat de mic esti in fata elementelor naturii si a muntilor care te privesc dominant de sus.
In comparatie insa cu urcarea de la Paltinis si de pe Transalpina, cea de la Balea, desi e mai lunga, nu se compara ca panta…Celelalte sunt mult mai abrupte. Nu la fel de lungi, dar in cei 18 km de la Paltinis si cei aproximativ 15,cred, de pe Transalpina se urca foarte abrupt.
Revenind la Balea, am fost placut surprinsi sa descoperim ca au dat drumul la lumini in tunel! Fenomenal! Felicitari pentru ideea asta care trebuia sa vina de acum 20 de ani, dar ma rog. Noi ne opriseram la intrarea in tunel pentru a ne scoate frontalele si diverse alte becuri, cand colo… Nici nu am avut nevoie.
Pe partea cealalta, insa, am dat de cea mai densa ceata prin care am fost nevoit sa merg cu bicicleta vreodata in viata mea. Nu vedeam nimic la 5 metri in fata acolo,sus la 2035 metri altitudine. Ne-am dus frumos sa celebram ajungerea in primul mare varf al turei noastre la cabana Balea sa mancam niste mici. Ei bine, nu ne-a servit nimeni timp de 30 de minute, dupa care ne-am scos ce mancare aveam noi in bagaje si am mancat pe mesele lor si farfuriile lor pe care le-am luat noi de pe acolo…Asa haos, nu am mai vazut. Dar na, mai stiu o poveste cu cabana de la Valea cu Pesti care nu da apa la ciclisti, deci nu ma mira ca nu ne-a servit nimeni, desi le-am zis de o mie de ori…Turism,frate,turism!
Am inceput apoi coborarea spre Cartisoara…atat de lunga incat ne-am plictisit, dar ne-am recuperat energia cat de cat, nepedaland pentru minute bune decat pentru a ne incalzi putin. Ceata a fost foarte densa la inceput,dupa care disparea treptat, iar la Balea Cascada nu mai era nimic. Privelistea era superba, pentru ca intr-o parte era ceata, iar in alta se vedea Transilvania superb. Una dintre cele mai frumoase privelisti pe care le-am vazut in ultimul timp. Dina era sa-si ia o cazatura pe coborare, pentru ca el, shmecker fiind, s-a grabit pe ceata si a pus o frana, speriat fiind de aparitia din ceata brusc a unei masini si era sa se duca in prapastie…De, asta se intampla cand te dai mare ca vrei sa cobori repede cand nu vezi nimic…Dar nu-i nimic, din greseli se invata.
Asadar,am tot coborat…si am coborat,si am coborat…si brusc, am dat de un panou ruginit unde scria Cartisoara. Frumos,frumos, am ajuns la capatul etapei noastre. Mai trebuia doar sa gasim casa unde facusem rezervare pentru o camera. Cu 30 de lei de persoana, am stat perfect. Poate daca stapanul nu asculta manele, era mai bine…Dar fie,a fost bine. Am avut un pat,caldura…Numai bine.
In total asadar, etapa a avut 118 km jumate, parcursi in multe ore, trecand prin tot felul de fenomene meteorologice…soare,vant,ceata,ploicica…Asta e ciclismul, de fapt. De asta este un sport atat de frumos. Esti numai tu si natura, fara motoare, fara sunete in plus care strica tot, fara mirosuri neplacute de esapament si ambreiaj prea mult folosit…
Ne-am dus la culcare apoi, evident…A urmat apoi o alta etapa,scurta,dar frumoasa si totusi putin grea pentru unii dintre noi…Veti vedea in curand.
Intrati pe pagina de Galerie pentru a vedea poze, atatea cate or mai incapea, pentru ca pe wordpress trebuie sa punem un anumi numar de poze,nu stiu ce sistem au. Ne luam domeniu in curand;)
Iata aici prima parte a filmului nostru:
http://www.youtube.com/watch?v=nmF8B4rlkzc&feature=channel_video_title
Probabil urmatorii nostrii fideli tin minte melodia It’s all about Performance. pe care o gasiti in pagina Galerie a blogului nostru… Ei bine, acea melodie ne-a purtat pana acum sa ajungem la acest nivel in care suntem in stare sa facem o tura de mai multe zile…
Datorita ei, putem, dupa ce terminam tura asta, sa mergem sa ne distram in stil velo \m/
De la creatorul It’s all about Performance:
OcPpR Episodul 3: 3in1
Posted: July 26, 2011 in 3in1, Aventuri, ciclism, Invitatie, News, OcPpR, transalpinaDe acum inainte, tura noastra se va numi 3 in 1. De ce? Pai,simplu. Suntem 3 oameni care vom merge. Hristos Fleturis si Alex Dina din Oameni cu Pedale, iar la Cisnadie (SB) ne vom intalni cu Alex Barbor, membru al asociatiei locale Tura in Natura, a caror reclama am facut-o intr-un post precedent. Asadar, 3 oameni. Mai avem si 3 incercari, adica avem de strabatut 3 catarari, poate cele mai grele din tara (asfaltate). Avem Transfagarasanul (2042m la Balea Lac) in prima zi, Paltinis(1442m) in a treia zi si Transalpina(2145m la Pasul Urdele, Parang) in a 4-a sau a 5-a zi, depinzand de cum ne vor tine picioarele. Asadar, aventura noastra este un fel de basm…Eniuei, acest post este de fapt 3in1 Episodul 1.
Momentan mai avem de stabilit cum vom aranja bagajele pe bicicleta. Chiar in aceasta dupa amiaza de marti, 26 iulie, Hristos este la Bucuresti pt a-si cumpara coburi, adica acele genti de se pun pe lateralele bicicletei, in spate. Bicicleta lui Alex Dina are brusc o problema grava, dar speram sa o rezolvam pana duminica. De ce pana atunci?
Pai, duminica plecam:D. Duminica, la ora 6 dimineata,Oamenii cu Pedale Fleturis Hristos si Alexandru Dina pleaca spre Cartisoara, aceasta fiind prima etapa a traseului nostru. Evident, oricine citeste acest post si doreste sa ni se alature pana la Balea sau pana la Baraj sau pana unde vrea, poate sa vina. In principiu, la ora 6 suntem la Manastire si plecam de acolo. Contactati-ne!
Traseul stabilit pana in acest moment este urmatorul: Curtea de Arges- Cartisoara(1), Cartisoara-Cisnadie(2), Cisnadie-Paltinis-Radesti(3)(Radesti e un satuc sau habar nu avem care e pe drumul dintre Paltinis si Voineasa, din cate am inteles pana acum;vom avea de parcurs aproximativ 35 de km pe drum de pamant), Radesti-Obarsia Lotrului si inca putin mai sus,nu am stabilit inca(4), apoi de unde ramanem pana in Ranca/Novaci (5) si (6) Ranca/Novaci-Curtea de Arges. Pentru noi doi oameni cu pedale, acesta este un traseu epic, fiind primul pe care il facem si continand 3 urcari destul de grele, desi stim ca pe Transalpina este mai grea urcarea incepand din Novaci. Oricum, noi vom pleca duminica.
Mai mult decat atat, Duminica este la Balea Lac o intalnire a ciclistilor din toata tara. Cine doreste si poate sa vina, il asteptam acolo:D Intalnirea incepe oricand si se termina oricand vreti voi. Acesta este al treilea an consecutiv in care eu ajung acolo si credeti-ma, nu e nimic mai frumos decat sa vezi alti zeci de ciclisti care se chinuie ca tine sa ajunga in fostul cel mai inalt punct asfaltat din tara (actualul este Pasul Urdele de pe Transalpina la 2145m).
Daca doriti sa mai aflati cate ceva, nu ezitati sa ne intrebati:D!
Am fost sambata (Dina Alex, Dina Ovidiu si Fleturis Hristos) in o tura de 40 de km pe traseul Curtea de Arges- Valea Danului- Vernesti- Tigveni- Curtea de Arges. Frumos traseu, daca doriti sa stiti cum ajungeti pe el, nu ezitati sa ne intrebati. E asfalt 99%, si culmea e ca e bun pe alocuri. Am fost acolo ca sa vedem cat de bine putem sa ne succedem la trena, pentru a merge mai usor unul in spatele altuia (suna ciudat asta:)) ). Asa, nu ne-a iesit peste tot succesiunea la trena, dar oricum, procesul de trena stil NFS a functionat pe alocuri. Am avut o viteza buna, am facut 40 de km in 2 ore, ceea ce credem noi ca e foarte bine. Acum Alex Dina a plecat in practica si in principiu nu va mai practica ciclismul pana pe data de 30 iulie cred, cand se va intoarce, iar pe 1 plecam. Speram sa fie pregatit.
Am vrut sa filmam ceva, dar am descoperit ca niciunul nu are un telefon care sa fie in stare sa filmeze bine, asa ca am abandonat ideea.
In acelasi timp, m-am apucat sa completez niste hartii pt a vedea daca numele de Oameni cu Pedale este disponibil pentru un ONG. Wish us luck!
Poate va intrebati ce inseamna OcPpR…Nu este vreun partid, ci doar numele actual al turei de care v-am zis care va include cele mai tari doua catarari din Romania, Transfagarasan(2000m) si Transalpina (2135m), cu posibila trecere si prin Paltinis(1800 si ceva m). Ei bine, inseamna Oameni cu Pedale prin Romania si aceasta este prima serie. De ce prima serie? Pt ca daca ne iese aceasta mega tura, vor urma si altele mult mai mari. Ei bine, pentru inceput, trebuie sa va spunem ca vom prezenta cum ne antrenam pentru asta si cine sunt cei care se antreneaza. Momentan, Hristos Fleturis(eu) si Alex Dina si-au confirmat prezenta in acest tur. Ramane de vazut daca Dina Ovidiu si Alex Voicu vor putea si dori sa ne acompanieze. De asemenea, este posibil ca membrii acestei asociatii Tura in Natura sa fie prezenti cu noi. Aflati mai multe despre ei in acel link.
Cum ne vom pregati? Ei bine, Hristos Fleturis are de gand sa termine o data cu ONG-nizarea acestei asociatii si sa slabeasca pana la 75 de kg. Da,asa e.
Alex Dina momentan ramane la facultatea lui de pompieri,unde se va antrena alergand in fiecare zi si facand sportul de rigoare al pompierilor,stingerea flacarilor.Da fetelor,asta face el;)
Alex Voicu, daca ne va insoti, se va antrena audind diverse firme,pt ca asta face el deobicei (nu stiu ce inseamna asta).
Pentru oricine mai e doritor si se simte in stare,il rugam sa ne scrie aici un comentariu.
Vom reveni cu detalii si cu filmari de la antrenamente in cat mai scurt timp.
